Lacul Bodi Ferneziu - Piatra Soimului - Vf. Plestioara - Piatra Virgina

Data: 6 Noiembrie 2011

Traseu: Baia Mare – Lacul Bodi Ferneziu – Piatra Soimului – Vf. Plestioara – Piatra Virgina (aproximativ 22 km)

                Descriere detaliata:

                E Duminica si ne pornim pe traseul ales Miercuri. Startul este dat la ora 8 AM la Biblioteca judeteana, suntem 6 , Andreea, Bogdan, Dani, Marius, Mihai si Sebi, adica eu, responsabil cu descrierea acestei ture. Trecem direct la subiect facand intrarea in padure pe la Dealul Crucii (drumul ce duce la cariera), de pe care ne desprindem dupa cateva sute de metrii, luand-o in dreapta pe un drum de taf, caruta, ce-o fi. Nici pe acesta nu stam mult , facand o iesire in decor pentru a inspecta o vizuina in vale,  la propunerea lui Marius, care se dovedeste astupata. Au ramas pe drumul principal Dani si Bogdan, cu care ne-am intalnit dupa ce am iesit pe o culme parcurgand cararea ce se intersecta cu traseul. Reuniti, urcam dealul pana atingem inaltimea suficienta aparitiei soarelui printre crengi , prilej bun de a incepe prima sesiune de poze. Atmosfera de toamna tarzie cu frunzele galben ruginii, pe alocuri verzi ne surade tuturor.

           Dupa alte cateva sute de metri schimbam directia, o luam spre est pentru a ne alimenta camilele cu apa de la un izvor si sa intram pe traseul cu marcaj (triunghi rosu) care in 20 de minute ne scoate la Lacul Bodi Ferneziu. 

             Surpriza a fost niste caini legati de bariera ce pareau pusi de paza, dar repede alungam gandul negru ocolind lacul pe cealalta parte si asezandu-ne intr-un loc identificat de Marius ca si punct GEOCatching. Acolo mancam, discutam si rascolim cutiuta Geo lasata in acel punct, marcat pe GPS si pe internet pentru doritorii de tracking de oriunde ar fi ei.

Dupa o pauza de o ora ne desprindem totusi usor, nefiind niste fani mancare, exceptand pe unul dintre noi. Traseul nostru continua spre Varful Hija, il ocolim si ne oprim pentru o sesiune completa de poze, intr-o sa acoperita cu o patura de frunze  galbene de artar si carpen. Sesiunea include un model, Andreea, scuturat de copaci si fotografi; ea se incheie relativ repede, gandindu-ne, unii, la cat mai avem de parcurs. 

           Poteca batatorita, uneori cu praf ce se ridica in urma noastra, ne duce in sus spre Varful Stramba cu coborare pe Piatra Soimului. Acolo ne asezam pe stanci si admiram privelistea deschisa in fata ochilor. Deschiderea ne ofera o priveliste grandioasa spre maiestuosul Vf. Plestioara, si faimoasa Poiana Ulmoasa strajuita de un rand de brazi, iar in planul cel mai apropiat ascutitul Vf. Ostra. In plan indepartat se infatiseaza Vf. Tiganu si Vf. Pietroasa, Vf. Soci, Piatra Bulzului, si alte varfuri neidentificate. Sapanta nu se vede, dar stiu ca este acolo...de altfel nici Plesca, dar de ea stie Marius ca-i acolo. Dupa un adevarat festin amestecat cu napolitane cu diferite arome, cocos si alte nazbatii, pe care Mihai nu ezita sa le savureze la un loc, ajungem sa ne umplem, relativ, burtile...si ne hotaram sa impachetam pana mai avem ce.

La coborare ne intampina un caine de vanatoare, dupa cateva minute apar stapanul si stapana, dupa alte cateva minute stapanul fluiera intr-o veselie, n-am stiut ce s-a intamplat, dar el, de fapt, isi fluiera cainele, si fluiera, si fluiera pana noi ne saturam, dar si cainele care probabil isi urmeaza destinul de a vana, doar ca nu stim ce... Noi incercam sa ne linistim asezandu-ne dosul pe un copac rasturnat. Eu ajung pe postul de balanganitor iar, dupa un extaz repetat al fiecaruia, ne desprindem cu regret, fiecare avand o urma pe dosul sufletului.

Pe tot parcursul traseului m-a preocupat identificarea/diferentierea tipurilor de artar (Artar, Jugastru, Paltin de munte, de campie) ba chiar eram curios de Ulm si de Gorun intr-un final, trebuie sa recunosc ca mai am de lucru, dar sunt pe cale.

Dar revenind la drumetia noastra respectiv descrierea ei, de pe Piatra Soimului ajungem in Saua Dia si ne indreptam cu avant spre Vf. Plestioara. O data ajunsi in poiana Plestioarei le incolteste unora intrebarea pe unde coboram , planul era pe cruce albastra, dar nu le surade intunericul , deci intr-un fel ma/ne (Eu si Mihai) supunem majoritatii si o luam spre Piatra Virgina si nu spre TBC, dar asta nu inainte de a identifica Jugastrul si Ulmul care s-au adeverit a fi altceva in cele din urma si un picnic pe versanutul vestic al Plestioarei. Am uitat, ma scuzati, de tactica lui Mihai de a face muschi, adica ridicarea de busteni, aveti detalii in imaginea alaturata.

           Coborarea se adevereste interesanta, mai putin circulata fata de Valea Usturoi, cum ne place noua.  Pe acest parcurs au loc doua testari ale atentiei, una provocata de Marius, coborand pe o carare drept ,fara a mai urma marcajul ce o lua in dreapta, toti picand in plasa cu fazani, iar a II-a ,  o miscare, practic o disparitie din fata grupului, Ninja numita de colegi, si o reaparitie in spatele grupului, facuta de mine. Explicatie pentru asta nu este.

Pe aceasta parte a traseului, drumul are destule urcusuri, pe unul dintre ele chiar ne luam la intrecere in fuga, intalnim plante interesante neidentificate de noi, dar urmeaza.

Ne prinde apusul pe unul dintre varfuri si de acum incolo intunericul se furiseaza ajungandu-ne din urma pe Piatra Virgina, unde luminile orasului compenseaza dificultatea mersului pe intuneric. 

O frontala avem, unul o foloseste restul se descurca cu luna. Mai usor, mai pe pipaite ne descurcam sa coboram in Parcul municipal la ora aproximativ 17:59, mai exact si 59 secunde. Putem spune ca am stat 10 ore pe traseu parcurgand aproximativ 22 km, masurati cu metrul de croitor ce copiaza denivelarile terenului. Descrierea asta nu trebuie luata in totalitate in serios, dar totusi nu este un pamflet, deci sa ne pastram calmul.

                                                                            

Semnat: Sebi