Dupa luscute ...

Data: 7 - 8 Aprilie 2012
Traseul: Baia Mare - Valea Usturoi - Varful Plestioara - Poiana Cocosului - Valea Romana - Saua Dia - Poiana Marului - Baia Mare

Stabilisem inca de la jumatatea saptamanii, sa mergem weekendul asta intr-o tura, peste noapte cu rucsacii mari, "de pregatire" pentru turele ce o sa urmeze, in zona Plestioare la refugiu.
Ne-am intalnit sambata in jurul orei 2 dupa amiaza, in parc la RFN, si de acolo am pornit spre parc.


Vremea era destul de racoroasa si nori ciudati se invarteau deasupra noastra, dar vazusem previziunile meteorologilor si am pus pelerinele la indemana, in caz de ploaie. Din parc am luat-o pe valea Usturoiu in sus. Gaby isi aduse cel mai greu rucsac dinte toti (eram 3, Gaby, Marius si eu [Mihai]), vroia sa vada cum face fata la efort, ea anuntandu-si intentia de a merge in ture mai lungi pe 2-3 zile, Marius il avea pe cel mai usor (rucsac), el a facut o tura de "supravietuire" mancand doar un mar in 24 de ore, iar eu aveam un rucsac normal ca si greutate, eu incercasem sa reduc din chestiile inutile carate in spate, pentru a face turele prelungite mai placute. Prima poz[n]a am facut-o in zona vaii Usturoiu la niste floricele albe, simpatice inconjurate de un verde crud, foarte intens.



Apoi am continuat drumul facand un mic popas pentru incarcarea bateriilor la refugiul de pe aceeasi vale pomenita anterior.
La scurt timp dupa ce am pornit din loc, am ajuns pe o mica coama de deal, unde soarele incepea sa isi arate "coltii" incalzindu-ne incet, iar dupa cateva minute de mers, am facut din nou un popas, pentru a profita de soare. Nu aveam de unde sa stim ca vantul avea sa fie de partea de noastra sufland cam toti norii din zona, descoperind un cer senin numa bun de tolanit pe jos.
Eu tot incercam sa trag de Marius si Gaby spunandu-le ca o sa stam mai sus printre flori, ei tot incercau sa ma convinga pe mine ca poate cerul asta senin e provizoriu si trebuie sa profitam de soare si tot asa in dilema am stat o vreme acolo, tot sa fi fost cateva minute bune, timp in care ne-am si odihnit si am si "strans" ceva vitamina D, iar norii erau tot imprastiati, asa ca am pornit din nou din loc prin niste noroaie superbe... ajungem la niste "colibe" de vacanta, urmeaza niste baltoace mari unde surprindem niste oua de broaste foarte frumoase si probabil un paianjen de apa.



Continuam pe drum inca vreo 20 de minute apoi parasim "carosabilul" o luam in dreapta pe o poteca ce urca destul de abrupt, simtind greutatea rucsacilor de pe umeri pana in gambe...  Ajungem la o masuta in poiana Plestioara, aici facem un popas mai mare, stam la soare o vreme, apoi eu o iau din loc spre varful Plestioara pentru a surprinde eventualele flori aparute mai tarziu. Chiar gasesc cateva exemplare destul de interesante, pe care incerc sa le surprind cat de bine pot.





Dupa un timp apare si Marius sa vada ce flori au mai ramas, am mai fost aici acum doua saptamani insa unele flori se prezentau in stare foarte buna. Apoi coboram inapoi la aceeasi masa, in poiana si mai servim cate un pahar cu apa din PET-urile din rucsaci.




Eu mai urc odata la flori, cu Gaby, ea adauga cateva imagini direct pe Facebook. Coboram din nou la masa luam toti trei rucsacii in spate iar apoi mergem la refugiu unde ajungem in jurul orei 19:30 sa ne pregatim sacii de dormit, facem un mic foc pentru un ceai si 3 cartofi copti (partial)... In timp ce facem focul stam la o poveste in jurul focului, povestind despre viitoarele ture planificate in gand deocamdata, despre vremea buna de care am avut parte, in ciuda previziunilor meteo,... iar apoi o luam spre sacii de dormit, plini de ceai si mancare, Marius plin doar cu o ceasca de ceai, el fiind in probe pentru tura de supravietuire.



Dupa o vreme tragem toti "pe dreapta", ma trezesc la un moment dat, imi amortise cotul, dupa ce iesise de pe izolir... buna treaba si cu izolirele astea,daca nu te misti foarte mult in somn..., cum scoti un picior peste "mal" in scurt timp amorteste de frig si te face sa il tragi inapoi in perimetrul "izolat". In scurt timp aud picuri de ploaie cazand pe acoperis. Cerul senin si instelat de "asta seara" a fost inlocuit intre timp de unul innorat, din care acum incepe sa se scuture o ploaie marunta. Adorm din nou la un moment dat, urmand sa ma trezesc dimineata in jurul orei 8 fara un sfert. 
Dimineata, ploaia s-a oprit dar o ceata deasa i-a luat locul, ne ridicam din saci,care mai de care mai amortiti, cu spatele destul de intepenit de la scandurile ce ne-au tinut loc de saltea in aceasta noapte, destul de calduroasa (nu ma contrazic, 4..5 grade Celsius este o temperatura ridicata pentru o noapte la sac, dar destul de joasa ca sa amorteasca o mana iesita de pe izolir). Facem un ceai la o spirtiera improvizata din doua doze de bere, halim cate ceva din straite apoi eu o iau spre varful Plestioara in speranta capturarii unor imagini cu flori in ceata, si picuri de apa, iar Marius si Gaby la izvor dupa apa pentru traseu.
Ne reintalnim la refugiu dupa vreo 45 de minute, strangem rucsacii si pornim in a doua parte a traseului nu inainte de a ne pune pelerinele pe noi, ploaia a reinceput. Traseul nostru merge spre varful Tocastru, pe care il ocolim, zona unde si observam trei  caprioare, apoi coboram pe un drum pana intr-o poiana  situata intr-o padure de brazi, aici gasim un grup destul de mare de luscute (Leucojum Vernum), pe care incercam sa le surprindem cum putem mai bine.





Zabovim o vreme aici, apoi la cateva minute distanta dam de poiana Cocosului, o poiana mai mare si mai bogata in luscute, de unde nu ne vine sa mai plecam... tot aici, in apropiere, zarim si o bufnita ce tocmai isi luase zborul de pe o creanga in fata noastra, la o distanta destul de mica 20-30m.
Dupa un timp renuntam totusi la luscute si pornim pe carare pe traseul ce ni l-am propus de acasa, ceata inca persista, si pe langa ceata dam si de un noroi "trasnet" numa bun de lipit pe talpile ghetelor...








La un moment dat ajungem la o rascruce de drumuri, aveam o varianta scurta dar foarte noroioasa si una mai lunga, aproximativ dubla ca si distanta dar mai placuta pasului, dupa o scurta discutie cadem de acord sa o luam pe varianta mai lunga dar mai accesibila si dupa putin timp ajungem pe drumul ce insoteste valea Romana, urmam drumul, ajungem la o mica cariera in zona varfului Ostra, apoi intalnim intersectia unde trebuia sa iesim daca alegeam varianta scurta, continuam pe drum, ploaia ne tot seaca incet, parca temperatura a mai scazut si ea un pic, acum e si rece nu doar ud...
In padure se aude un vuiet destul de puternic, ajungem la o vale, amenajata frumos, cu o cadere de apa de aproximativ 1-1.5m ce curge pe o panta pietruita, in forma de v, pentru a intra in tubul de beton ce era bagat sub drum. Trecem podul, coboram paralel cu valea cateva zeci de metri iar apoi parasim drumul si o luam in dreapta pe marcajul turistic triunghi albastru, era aproximativ ora 1 (13:00), dupa cateva minute de urcare ajungem intr-un loc de unde se poate vedea barajul si baza Ignisului, varful era acoperit de nori. Aici furam cate un mar, doua, de la Marius, chiar si el mananca, spre surprinderea mea un mar.




O luam din nou din loc si urcam pe carare, pana la intersectia cu traseul Baia Mare - Plestioare, coboram pe el pana in Saua Dia, iar apoi ne indreptam spre Poiana Marului, nu inainte de a surprinde un grup interesant  de flori albe, aflate chiar la baza unui fag mare...
In Poiana Marului oprim la refugiu, mai servim din ce ne-a mai ramas, pentru ca mai apoi sa pornim la vale, pe valea Usturoiu, fara ploaie, dar cu un vant intetit care mai scadea temperatura cu cateva grade.
Apoi ne-am imprastiat fiecare spre casa lui.
                                                                                                                     Mihai Stan

Deoarece Mihai s-a rezumat sa puna fotografii doar cu flori, am sa-mi permit sa pun si cateva cu peisaje din zona in care am fost. Marius















3 comentarii:

Marius spunea...

Mihai ti-am mai spus si in tura, asta nu e supravietuire ca stau o zi fara mancare, am vrut doar sa vad cum ma simt, de pot face efort, etc. Era fain sa facem si o tura de supravietuire, dar ar trebui sa fie macar de vreo 5 zile, ca sa fie adevarata; eu v-am propus, ramane sa si dati curs invitatiei.

Sebi spunea...

Bun antrenament, omul se caleste mai ales pe ploaie, dar si frig, cu mar sau fara mar :) , in plus surprinzi natura in ipostaze fermecatoare , mai rar intalnite de catre excursionistul de rand ;)

Tivadar Emanuel spunea...

Frumoasa tura! Pozele sunt si ele foarte frumoase!