Traseu: Nistru - Varful Out - Varful Paltinu - Varful Pietroasa - Varful Tiganu - Varful Soci - Dealul Bagnau - Plestioara - Valea Usturoi
Traseul nostru incepe din ultima statie a autobuzului de Nistru cu mici ezitari, concretizate in cel din urma cu punerea noastra in miscare parcurgand ultimele semne de civilizatie si progres marcate prin ingeniozitatea asezarii wc-urilor in raport cu casele, peste drum pe marginea vaii.
Dorinta tuturor, noua la numar, era sa ajungem in padure, dar nu stiam pe unde si cum, eu satul de ezitari imi i-au avantul pe un deal restul amana ascensiunea pentru mai tarziu. Invaluit in ceata incep sa fluier; imi anunt venirea stapanilor padurilor.
Ceata trece, ma intalnesc cu restul echipei si emotiile mi se mai domolesc, toate drumurile duc la Roma.
Traseul parcurge zone cu carare si fara, prin desis si zmeuris, dar se deschide printr-un drum lat si gras de noroi. Aici Zsolt ne ajuta la directionare el pacurgand acea zona cu bicicleta mai demult.
Parasim principala in favoarea secundarei ce duce spre Vaful Vagas. Intalnim o suprafata mare plina cu flori si mai sus o padurice de mesteceni, ultima rezistenta in fata fagului dominant pe aceste meleaguri.
Suntem pe Culmea Outului, atingem Varful Out si ne indreptam spre Varful Triholmuri.
Evitam Varful Triholmuri, schimbam directia si intram pe Culmea Paltinului culmea parcursa de trei dintre noi si saptamana trecuta ( Gabi, Mira si Marius).
Ploaia si foamea dau tarcoale, ne scoatem scuturile de protectie si ne indreptam spre o poiana mare unde ne si adapostim sub un acoperis, la o masa, unde cel vrancean, moldovean si ungurean au fost pentru inceput prieteni. Mioritele lipseau, dar asezarea sugera revenirea lor (uleiul, berea pe jumatate beuta, sarea, proaspata rafie intinsa pe masa, mormanul de sticle de vin si bere...) Deci infulecam fiecare ce poate din desaga propie sau a vecinului, discutam, glumim si la drum.
La un moment dat ni se despart din nou drumurile, eu fiind in fata o iau pe un drum mai mult sau mai putin gresit, cei ce m-au urmat se reintorc la nava baza, eu nu dau inapoi, ca doar toate drumurile duc la Roma si in cazul asta si mai repede. Din nou se asterne linistea, un fagas imi trage cu ochiul, ma urc pe el si nu peste mult timp ma oresc in punctul in care sper sa ma reintalnesc cu restul. De data asta am ajuns prea repede si astept, indoielile ca nu as fi pe drumul lor, apar si fluier, nici un raspuns. Peste un sfert de ora se aud primele sporovaieli si se reintregeste trupa pentru ascensiunea mare spre Pietroasa (1200 m).
Poiana cu luscute inca isi mai pastra integritatea. Nici calugarii nu au fost mai prejos cu rugaciunea.
E ora 14 varful a fost cucerit, de altii evident :), noi fiind doar vizitatori.
Ne asezam la masa un pic mai jos, unde vantul este mai linistit.
Pe Varful Tiganu ne planuim parcursul spre Varful Soci si pe coama dealurilor pana pe Plestioara, avand in vedere ca nu e tarziu.
Aici intalnim zapezile tarzii de pe fata nordica a muntelui cu proaspat iesitii calugari si luscute. La izvorul Tiganului ne reumplem bidoanele si din nou la drum.
La cotitura spre Soci eu sunt un pic nelamurit cu directia aleasa, dar nu peste mult timp si metri ma conving nu numai baietii ci si terenul pe care l-am mai parcurs o data intr-o iarna... poiana cu varful Soci inca mai pastreaza zapezile iernii lungi, trecute.
Planul de a merge pe jos pana in Baia Mare mai sta in picioare, dar numai pentru anumite picioare, restul cu parere de rau si bine Autobuzul 18 de Firiza si patul de acasa le face cu ochiul .
E ora cinci si ne despartim sase pe triunghi rosu spre Blidari, trei pe langa Frasineasa directia sud, pana acasa.
Trecem niste vai si ne incadram pe directia dorita. Dupa o ora jumatate suntem in Poiana Seituri, destul de obositi, ne oprim motoarele supraincalzite, le alimentam cu ultimele rezerve de alimente; doar motorul lui Mihai parca nu se mai umplea :) nici chiar cu donatiile noastre, poate are un rezervor mai mare :)) imi zic eu in gand sau e spart.
La 19:20 suntem in Poiana Ulmoasa si pese 40 de minute surprindem apusul prin desis. Peste alte 30 de minute sarim cracanul si intram in Poiana Plestioara, deja franti. Ramanem surprinsi ca Iglul nostru nu mai este la locului lui si ca s-a defectat sistemul de racire, stricandu-se carnea lasata de lighioanele padurii pentru pastrare; cineva l-a mutat si scos din priza :(
Timp de meditat nu este deci parasim muntele pentru caldura incaperilor betonate si frigul frigiderelor Arctic.
Intunericul si noroiul ne prinde pe Valea Usturoi. La ora 22 ajungem la blocurile noastre, nu inainte de a ne informa de stadiul restului echipei, daca au prins autobuzul de 18:40. Aflam ca l-au prins la mustata si sunt fericiti acasa, cu mustata, probabil in pat.
Multumim pentru participare si increderea acordata, participantilor Dania, Miha, Mira, Gabi, Zsolt, Bogdan, Mihai S., Marius ...
Un comentariu:
Multumim ca ne-ati luat cu voi! sper ca nu va pare rau :-) A fost foarte frumos, o zi a Pamantului asa cum ar fi trebuit sa fie pentru fiecare dintre noi. Dania
Trimiteți un comentariu