In imparatia brazilor

Data: 11 Martie 2012
Traseu: Blidari - Valea Blidarului - Pasul Stedia - Poiana lui Dumitru - Blidari

    Duminica n-aveam planuri, ziceam ca ma voi odihni dupa tura de ieri, dar cum eu ma pot odinhi doar plimbandu-ma, pe la ora 9 n-am mai rezistat si cautam parteneri de tura. Noroc cu Zsolt ca planuise o iesire in Poiana lui Dumitru, m-a invitat si pe mine, asa ca eram fericit. Ne intalnim la ora 11 si cu Karcsi si impreuna pornim spre Blidari, punctul de pornire a turei pedestre.

    Facem o scurta oprire in capatul lacului de acumulare Firiza ca sa admiram o superba lebada alba pripasita prin aceste locuri si pe la 12 fara un sfert ajungem in capatul satului Blidari si stabilim pe unde vom face tura. Alegem varianta unui circuit de aproximativ 20 kilometri, cu pornire pe Valea Blidarului si intoarcerea pe la Poiana lui Dumitru. N-am mai fost pe aceasta ruta de cel putin 10 ani asa ca vroiam sa redescopar frumusetile sale.

    Abia pornim pe traseu si incepe ninsoarea, la inceput timid, apoi din ce in ce mai puternic. Am avut ceva dubii ca vom reusi sa facem traseul propus, dar cum pe drum era o urma de snowmobil, ne-am descurcat binisor, iar Zsolt avea si rachete de zapada care-l tineau si mai bine deasupra zapezii. Inaintam incet, apare in dreapta varful Chicera Mare, pe drum o exploatare forestiera in care zaceau trunchiuri uriase de fagi, iar apoi doar urma de snowmobil si cele de mistreti mai deranjau monotonia zapezii. Ceva mai tarziu aveam sa vedem pe marginea drumului, sub crengile dese ale brazilor, cateva culcusuri facute de catre animale, din crengi de copaci maruntite.

    Dupa o ora de mers ajungem la o poienita cu o fundatie a unei foste cladiri (cand am fost eu ultima data pe aici cladirea era intreaga, mai putin geamurile), unde acum era amenajat un observator de animale la liziera padurii. Urmeaza ceva mai tarziu Cioncasul Frantusca pe dreapta (acum am cautat in dictionar ce inseamna cioncas si am gasit ca e o poiana mai mica) si de aici incepe imparatia brazilor.

    Superba zona, de aici si pana spre Poiana lui Dumitru ne insotesc padurile de brad si poieni mai mari sau mai mici marginite tot de brazi. Tocmai ne gandeam ca e buna zona pentru cules muguri de brad la inceputul verii, mai ales ca e putin umblata si ca atare si curata. Urmeaza o intersectie de drumuri, cel din stanga ducand, dupa descrierea lui Zsolt, la o poiana frumoasa iar mai apoi in Poiana lui Dumitru. Noi continuam drumul inainte, lasand in dreapta varful Breze si Pietrele Lucii si dupa intersectia cu valea Stedia ajungem in scurt timp in pasul Stedia, punctul cel mai inalt al traseului de azi, situat la peste 1070 metri.

    De aici drumul coboara usor spre Poiana lui Dumitru, se opreste si ninsoarea, dar asta dupa ce se asternuse deja aprozimativ 10 centimetri de omat proaspat. Apar si cateva pete de cer albastru si intr-un tarziu ajungem si la cabana, dar nu mai intram pentru ca era deja tarziu si mai aveam 10 kilometri pana la masina. Am vazut ca anul trecut au montat si cateva indicatoare noi spre Taul lui Dumitru, traseu marcat cu cruce rosie si au schimbat si panourile care descriu zona.

    Iutim pasul, dar era greu sa nu ne intoarcem mereu sa admiram superbele stanci situate de-o parte si de cealalta a vaii Stur, mai ales ca acum erau scaldate in lumina rosiatica a apusului de soare. Ne facem planuri ca anul asta sa mergem si pe varful Holmu cu stancariile sale atat de fascinante si atractive, dar planuri avem intotdeauna multe, timp putin, asa ca ramane de vazut de vom reusi anul acesta.

    Trecem si pe langa cascada Stur, dar cum acum era acoperita de gheata si zapada, nu mai prezenta interesul din alte anotimpuri. Urmeaza cariera de piatra, izvorul, deja era intuneric bezna, dar nu ne-am aprins lanternele, pentru a putea admira in voie bolta plina de stele. Ajungem intr-un tarziu si la masina, Karcsi se pune s-o curete de gheata si pe la 7 jumatate ne indreptam spre casa dupa inca o tura de iarna cu de toate, ninsoare, ceata, soare, dar sper sa fie ultima de gen in acest sezon si de acum sa inceapa primavara. Le multumesc baietilor de tura si cu siguranta vom mai face si altele impreuna.
P.S. Merci Zsolt de poze; toate pozele incepand cu pasul Stedia ii apatin lui, eu ramanand fara baterii din cauza frigului.