Cu bicicleta prin paduri de stejari

Data: 18 Martie 2012

Traseul: Baia Mare - Lucacesti - Padurea Bavna - Padurea Stejarul - Posta - Sacalaseni - Baia Mare

Povestea incepe de dimineata, poate prea dimineata pentru unii, dar sufletul calator depinde de rasarit, fara el parca nu ai spor in acea zi. Ne-am strans 7 oameni ca si zilele saptamanii, unul era Luni cand nici iarba nu creste, altul era Marti cu dor de Luni, Miercuri care nu are ce face , e pus pe fapte, saptamana fiind la mijloc, Joi cu privire spre orizontul sfarsitului de saptamana, Vineri optimist cu aroma imbatatoare de maine, Sambata obosit, in recuperare si Duminica odihnit, la finalizare, dar nu fara regrete, stiind ca Luni exista. Va las pe voi sa va preluati rolul care vi se potriveste ;)

Acum eu oarecum copilaresc am visat la o intoarcere in timp, dar nu am reusit, crunta realitate a satelor prin care am trecut m-a tintuit in prezent, cu regret ca tot ce a fost bun in trecut nu mai exista, doar cu cateva exceptii vizibile, printre care Castelul Teleky din Pribilesti; castel asaltat din cate am remarcat din structura lui afectata, de repetate ori de prezentul crunt al oamenilor condusi de impulsurile satisfacerii nevoilor primare..si sa nu vorbim de autoritatea publica ce uita si sterge trecutul in acelasi ton cu predecesorii lor.

Acum sa revenim la ale noastre, adica punctul de atractie al zilei Padurea Bavna localizata intre Fersig, Lucacesti si Tulghies, are vreo 20 ha de stejar secular protejata pentru semintele de ghinda de calitate.  In padure si-a gasit casa si starcul cenusiu, dovada fiind cuiburile din stejari si ca planta protejata laleaua pestrita. Reperul cel mai usor e fantana cu cumpana, ce probabil se ocupa cu marea parte a protejarii padurii, ea fiind fermecata.

Intrarea se face pe unde trebuie si iesirea pe unde da Domnu, drumurile fiind multe, intortocheate si infundate deviindu-ne de la directia dorita, ajutorul nostru fiind o imagine din satelit de pe Google Map 2004. Cochetam cu ideea de a reveni in padure dupa ce intram in vegetatie, un adevarat labirint verde.

Ajungem si trecem calea ferata, lasand in urma stejarii seculari, spre un punct mai inalt, unde ne oprim pentru odihna, mancare si alte ajustari tehnice, adica piscalit cu batul noroiul de pe bicicleta.

Mai tarziu identificam singurul punct de reper clar pe harta, un post de observare .

Noroiul este mare pe alocuri si afanat de turme de oi. O pasune ne infatiseaza prin oasele si bucatile de carne savurate de ciori, si utilitatea ei secundara. Din acest punct ne decidem sa o luam TOT prin padure de amorul artei sau al noroiului, chiar daca un drum in camp ne trage cu ochiul.

Drumul nostru incepe drept doar cativa zeci de metrii dupa care se incolaceste, intersecteaza, dispare ca o naluca, reapare, evident nu acelasi, pus pe ghidusii.

Deci dupa padure, evident, urmeaza un camp, ca era prea mare pentru o poiana, pe care il traversam in lat si ne asezam la umbra subtire a stejarilor nu asa seculari dintr-o padurea nu atat de protejata.

Mai incercam mentinerea directiei  SE pana, ca de obicei se termina padurea, in continuarea ei desfasurandu-se un alt camp spectaculos de nearat, nelucrat, de nenimic, ca de obicei. Fiind prea mare si lanos, nu traversam campul, reintram in padure si mergem pe marginea ei pana ne intalnim cu inca unul din multele santuri de irigatie. L-am sarit, am „picat” intr-un alt drum noroios ce ne scoate la soseaua E58,  inainte de Somcuta.

Reconfiguram traseul si urcam in Finteusul Mic, urmat de satul Posta, cu planul de a ne apropia de Remetea Chioarului, astfel evitand traficul de pe soseaua principala.

Drumul spre Posta e combinat cu urcusuri si coborasuri abrupte. Intalnim la marginea drumului si niste stupi cu albine fericite pentru caldura din aer, poate prea fericite,  una reusind sa ma intepe in spranceana, vaccinarea de primavara.

La biserica din Posta incercam un nou detur, dar revenim la pricipala dupa mai multe consultatii ale documentatiei/tehnicii disponibile. Impinsi de foame si de drumul bun alunecam spre Remetea Chioarului, dar Marius ne trezeste din vis sa ne aduca aminte ca traseul nostru e prin padure.

Dupa ce cartografiem in minte trasee neumblate, iesim la liman, cu satul Sacalaseni in orizontul apropiat si cu Baia Mare in cel indepartat. Deci gata cu padurea Nr 1 . 

Multumim celor 7 zile ce ne ajuta sa masuram trecerea timpului in saptamani.