Traseu: Valea Usturoiu - Piatra Soimului - Lacul Bodi Ferneziu - Dealul Crucii - Baia Mare.
Era-ntr-o dimineata, o alba dimineata...cum ar zice Cristi Minculescu, cand ne-am intalnit cinci suflete dornice sa respire aer curat si rece, Gabi, Iuliana, Luminita, Mihai si eu. Desi la meteo anuntau ninsori pe azi, ziua a inceput cu cateva raze timide de soare, dar pe masura ce orele se scurgeau ninsoarea si-a facut aparitia, la inceput usor, apoi din ce in ce mai tare, ca la sfarsitul turei sa ninga ca in povesti, cu fulgi uriasi.
Urcam pe valea Usturoi, la inceput fara un tel exact, bucurandu-ne doar de natura. Dupa lungi deliberari, ajungem sa alegem traseul marcat cu punct albastru, traseu care ceva mai tarziu se va intersecta cu marcajul banda albastra urmand sa ne conduca spre Piatra Soimului.
Zapada era tot mai mare asa ca ne indemna sa ne tavalim prin ea, sa ne bulgarim si mai ales sa scuturam ramurile pline de omat peste colegii de tura. Cateva pauze de ceai cald ne mai incalzesc mainile reci de la joaca prin zapada, iar ciocolata, napolitanele si citricele ne readuc energia necesara urcarii ultimei portiuni de deal. Aici, pe panta inclinata, zapada era cam de jumatate de metru, iar efortul era pe masura.
Ajungem sus pe Piatra Soimului, vizibilitatea era redusa, accesul spre stanci blocat de omatul mare, vantul era puternic si rece, asa ca nu zabovim mult, ne tragem doar putin sufletul si continuam urcarea spre Varful Stramba. De aici traseul turistic este marcat cu triunghi rosu si ne va insoti pana la lacul Bodi Ferneziu.
Dupa ce ne echipam cu toate hainele pe care le aveam, incepem coborarea spre lac, prilej de noi aventuri in zapada. Lumi si Gabi ne-au facut si o mica demonstratie cum se face o carare prin zapada, rostogolindu-se pe deal in jos. E frumos sa mergi in tura cu oameni care n-au uitat sa fie copii, oameni care se stiu bucura de lucrurile simple cum ar fi zapada, in loc sa se planga ca e frig sau greu. Oricum coborarea prin omatul mare si pufos era un adevarat deliciu, multi ocolind cararea principala doar pentru a se bucura de aceasta senzatie.
Ajungem in curand si la lac, atmosfera inchisa, abia zaream malul opus unde se afla cabana, doar doi tineri se initiau in tainele schiului pe o panta de deasupra lacului.
De aici o luam spre dealul Crucii, evitand astfel un drum de o ora prin orasul poluat de atatea masini. Dupa ce-am mai batut o vreme cararile de pe dealul Crucii, coboram spre strada 16 Februarie si ne indreptam spre casele noastre, de data asta pe trotuarele pline de zapada spre marea noastra satisfactie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu