Traseu: IMMUM – Firiza (cu autobuzul nr. 18) – Poiana Firiza - Valea Valinilor - Poina Seituri - Poiana Ulmoasa - Poiana Plestioare - Poiana Marului - Valea Usturoiu - Baia Mare.
Ne-am dat intalnire in statia IMUM, la iesirea din Baia Mare spre Baia Sprie, la ora 8 AM, intr-o zi de duminica. Ajung in locatia stabilita Luminita, Iuliana, Bogdan, Marius, Sebi si eu (a.k.a Mihai). O parte dintre noi vin cu troleibuzul din comoditate, eu ajung pe jos, din lipsa de ocupatie, dupa o tura de Ignis, cu o zi in urma. Inmanez biletul lui Sebi, spunandu-i ca ma duc sa “ridic” un ceai, de la o crasma clasica de peste drum.
Dupa o scurta “palavrageala”,ajunge si autobuzul nostru in statie, ne imbarcam si pornim spre lacul de acumulare Firiza. Pe drum admiram un rasarit superb, cu norii colorati intr-un rosu aprins iar apoi in portocaliu, diluandu-se intr-un final in culorile banale de dimineata. Dupa o vreme ajungem si noi in statia de langa cantonul silvic unde si coboram, incercam cateva clisee nereusite cu lacul inghetat, plin de PET-uri, dupa campania de ecologizare de asta toamna hehehe… .
Apoi o luam la pas spre Valea Valinilor, care da si numele unei strazi ce merge de-a lungul acestei vai, ajungem repede in capatul strazii, ratam cascada situata undeva in stanga cum urci pe vale, noi continuand in dreapta, pe o poteca abrupta.
Intre timp surprindem peisajul de iarna, cu nori cenusii si un rasarit interesant, prezentat sub forma unei linii portocalii la orizont, unde parca cerul era si mai senin.
Urmam mai departe urmele de sac(sac dat pe zapada) ce merg chiar pe traseul nostru, o buna bucata de vreme, pana iesim in poiana Firiza unde este o casa parasita.
Aici “halim” una alta din rucsaci, eu nerefuzand nimic din partea colegilor de tura, cum ar fi turta dulce din partea lui Iulianei, ciocolata din partea Luminitei, alta turta dulce de la Seby, s.a.m.d.
Mai schimbam cateva vorbe apoi o luam iar din loc, spre Poiana Seituri, nu inainte de a ne desparti pe doua carari, Iuliana, Luminita si Marius de o parte, Sebi, Bogdan si eu de cealalta parte, reintalnindu-ne in poiana cateva zeci de minute mai tarziu, in jurul orei 12.
Noi ajungem mai repede, mergand pe urmele unor mistreti si probabil lup, “echipa” lui Marius avand o mica problema tehnica, de stins ceva foc din trunchiul unui copac, ajungand un pic mai tarziu.
Continuam apoi traseul printr-o poienita mica rascolita de mistreti in cautare de hrana, apoi ajungem in poiana Ulmoasa pe care o traversam rapid, urmand un drum forestier, impracticabil celelalte trei anotimpuri din cauza noroiului foarte mare, inghetat acum. Intr-o curba parasim drumul in partea dreapta si urmam marcajul forestier doua bande galbene, pe culme, pana ajungem din nou in drumul ce il parasisem mai inainte (pentru a scurta traseul). Facem o mica pauza mai povestim una alta apoi continuam pe o carare, mergem pe curba de nivel, ocolim varful Tocastru, si ajungem la refugiul Plestioare, din poiana cu acelasi nume.
E aproximativ ora 2 PM, aici facem o pauza binemeritata, mai mancam ceva din straite, schimbam cateva vorbe, mai o gluma. Apoi, umpluti de frig ne urnim cu greu din loc, grabim un pic pasul, pentru a ne mai incalzi, facem o pauza de la discutii, trecand printr-o perioada de “meditatie”.
Trecem repede si prin poiana Marului, grabindu-ne sa nu ne prinda noaptea pe drum, apoi o luam pe valea Usturoiu’ iar apoi ajungem in parcul municipal, dupa care ne indreptam fiecare spre locul de “campare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu