Traseu: Hanul Pintea Viteazul - Creasta Cocosului - Poiana Boului - Baia Sprie
Duminica dimineata ne dam intalnire in autogara pentru o tura prin zapada mare la Creasta Cocosului, Andreea, Gabi, Luminita, Lupu, Mihai si eu. Mai erau si alti temerari in microbuz, care de asemenea vor cobori la han si cu care ne vom mai intalni si pe parcursul traseului.
Dupa o ora de drum, masina ne lasa in parcarea din pasul Gutai, mergem la han pentru a servi un ceai fierbinte iar apoi pornim pe traseul banda rosie spre Creasta Cocosului. Nu ne-am facut prea mari sperante ca vom atinge varful, stiind ca zapada va fi cel putin de un metru. Pana am stat noi la ceai, grupul venit la Partia Doctorilor si alti doi drumeti veniti mai devreme si care mersesera pana in Poiana Boului, facusera deja carare, asa ca aceasta portiune a fost ceva mai usoara.
Ceva mai tarziu avea sa ne abandoneze si tovarasul de drum care ne insotise de la han si pe care il cunosteam si din alte drumetii facute in jurul orasului Baia Mare, astfel ca din acest moment inaintea noastra se asternea zapada virgina, fara nicio urma de om sau animal.
Cu glugile si caciulile bine trase pe cap, cu ochii plecati ca sa nu intre zapada viscolita de vantul puternic si rece, facem urmatorii kilometri pana la ultima portiune de poiana, inainte de urcusul final.
Aici facem o scurta pauza de masa, evaluam situatia, timpul era prea scurt ca sa mai continuam urcarea, astfel ca hotaram sa ne intoarcem deoarece aveam de facut drumul pana in Baia Sprie pe jos, ceea ce, pe zapada asta, presupunea multe ore de mers.
Drumul inapoi il incepem in viteza mai mare ca sa scapam de frigul intrat in oase in timpul pauzei de masa, apoi, odata incalziti, intram in ritmul normal si dupa aproximativ o ora ajungem la panoul cu harta din Poiana Boului. De aici o cotim spre stanga, pe marcajul banda albastra pe care il vom insoti pana la refugiul turistic amenajat acum cativa ani, de acolo abandonand traseul si continuand in jos spre Complexul Suior.
Aceasta portiune de drum avea sa fie cea mai grea de parcurs, aici ceata fiind mult mai deasa si orientarea dificila, iar zapada de aici nu avea portiuni viscolite sau inghetate de care sa putem profita pentru o deplasare mai facila. In unele portiuni, unde traversam cate un paraias, omatul ajungea sa aiba chiar si peste un metru, facand deplasarea si mai dificila. In caz ca ramaneai in picioare, intotdeauna se gasea cate un coleg sa te dea de-a rostogolul prin omatul mare.
Ajunsi la refugiu, facem inca o pauza de alimentare, fetele ne rasfata ca de obicei cu dulciuri si fructe, iar apoi pornim in graba spre ultima portiune din tura de azi. Putin inainte de a ajunge la stana, am avut bucuria sa vedem lupta dintre ceata si ultimele raze de soare, inainte ca acesta din urma sa apuna. Deja se auzea muzica de la Suior, mai parcurgem cateva sute de metri prin zapada si coboram in drumul de Baia Sprie.
De aici pana in statie mai aveam 6 kilometri, ii parcurgem rapid ca sa scapam de poluarea de pe marginea drumului si in scurt timp soseste si autobuzul care ne duce pe fiecare la casuta lui, unde ne asteapta cate-o supa fierbinte sau in cazul altora o "levese" calda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu