Ne-am pornit spre Plestioara 4 flacai si 2 fete cu diferite obiective, dorinte in suflet; acum doar dorinta mea ramane accesibila descrierii, ceilalti cine stie la ce s-or fi gandit. Deci pe ea o pun pe masa, gandurile mele ce le-am sadit intr-un plan, acela de a porni un foc mic, pitic prin metoda primitiva de a freca doua lemne; nu ca ar exista o metoda moderna de a freca doua lemne.
Ziua se arata frumoasa, doar o pielița s-a prins pe paraul Usturoi, pasarile ciripeau, eu cu ochii dupa uneltele primitive.
Prin Poiana Marului am trecut, o leaca am sezut si mai departe am purces.
In prima poiana de sub Plestioare am avut primele tentative, nu as putea zice esuate, ci actiuni importante in procesul descoperirii modalitatii eficiente de a porni focul. Ciudat, noi am incercat sa descoperim ceva ce a fost deja pus in practica de bastinasi, indieni in trecut, chiar si azi; sa inteleg ca omului modern ii vine greu sa se intoarca la o faza mai primitiva? Daca era sa se incalzeasca partenerii de drumetie la focul nostru, demult inghetau sau scoteau bricheta magica.
Deci am frecat de ne-au sarit capacele, am ales diferite lemne si nici o urma de fum, dar dupa cum am zis acest proces a folosit procesului de invatare, descoperire.
Vremea a trecut, soarele se intindea spre apus, a sosti momentul sa schimbam si noi pozitia, deci am trecut si ne-am instalat pe fata vestica a Plestioarei, unde dupa glumele de rigoare am continuat procesul de invatare, desi la inceput nu m-am asteptat ca acest curs sa aiba atatea lectii.
Soarele se lasa invins, frigul ne dadea ghes, impliniti de cele vazute si invatate, cu focul in suflete, ne-am pus in miscare.
Pana data viitoare,
Sebi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu