E toamna iar, frigul ni se cuibareste in suflete, singura cale de a-l alunga este miscarea. Dupa o indelungata pauza voita sau nevoita m-am hotarat sa ies la o plimbare prin padure.
Daca mai stateam mult in casa, riscam sa pierd coloritul viu, desi prevestitor de moarte, al frunzelor de toamna, dar si al fetei mele.
Ne-am propus, trei la numar, sa mergem pe Piatra Soimului. O tura frumoasa, linistita, ca dupa convalescenta.
Caldura un pic prea mare pentru aceasta perioada a declansat o trezire la viata a vietatilor sensibile la aceste oscilatii, zicea amicul meu Marius. Nu ca erau ele prea adormite, nefiind temperaturile prea scazute in aceasta perioada, dar le-a intors un pic din drum.
Ritmul nefiind prea alert ochii au avut timp sa se perinde prin prejur, reusind sa identifice niste ciuperci, ghebe le zicem noi. Preocupati de aceasta noua indeletnicire, am cam uitat de destinatia noastra finala, deci nu am mai ajuns pe Piatra Soimului.
Infuzia de oxigen mi-a infundat urechile, pulsatiile inimii batand in cap, dar asa ramolit, am reusit sa ma simt si bine, acceptand mersul naturii.
Toate cele bune ciuperci vi le urez ;)
3 comentarii:
Se pare ca a fost o iesire frumoasa. Nu am mai fost pe Piatra Soimului de doi ani de cand am plecat din Baia Mare.
Te asteptam oricand, dar banuiesc ca sunt lucruri mai palpitante in Danemarca ?!
Nu e urat, dar pentru o persoana iubitoare de mmunte, Danemarca este un fel de inchisoare. De altfel, este admirabil cum stiu sa promoveze o tara destul de monotona din punct de vedere al reliefului.
Trimiteți un comentariu