Traseu: Surdesti - Varful Mogosa - Baia Sprie
Cum sa incep aceasta descriere... totul a inceput intr-o duminica dimineata in fata autobuzului de Borsa ce trece si prin destinatia noastra Surdesti, autobuz care era prea plin pentru a ne mai primi pe scaune, deci am calatorit in picioare, si tot asa s-a sfarsit, atat doar ca autobuzul a fost mai mare, nu am calatorit in picioare, era seara, pretul biletului diferit...
Partea intai dorita de majoritatea, adica o vizita la biserica de lemn din Surdesti, am facut-o intr-o ora si jumatate cred, drum lung si rugaciuni multe.
Revenind la partea muntoasa a traseului, un prim popas s-a facut la Piatra Rosie care nu prea era rosie, cel mult cu o banda de pe steagul Romaniei prins in holsurube de stanca; probabil ca sa anunte natiunile straine si extraterestre ca acolo/aici sunt romani sau mai bine zis "pe aici nu se trece".
Lasand la o parte motivul arborarii steagului am observat privelisti care merita mentionate, romanesti, cum ar fi iazul de decantare nici nu vreau sa stiu ce.
Din acest moment se rupe filmul in doua, eu luand-o pe o carare si compatriotii mei pe alta, din motive de necoordonare, dar si de a aduce un pic de suspans in tura. Dupa aproximativ o ora si mici reorientari ne-am reintalnit undeva mai sus, ca si aici ca si la Roma toate drumurile duc undeva... mai ales cu marcajele - cruce rosie si albastra - pe care le-am intalnit, ce trebuiau sa se desparta la un moment dat, dar au insistat sa se tina deolalta.
Acum norocul nostru ca nu prea ne orientam dupa ele, preferand de multe ori un traseu neumblat.
Povestile si bancurile spuse nu o sa le povestesc aici, ca sa mentinem vie curiozitatea, curiozitate ce l-a facut pe om sa caute lucruri noi, oricum le voi/vom repeta in tura urmatoare.
Poate ar fi bine sa mai scriu ca a fost cald si destul de descoperit traseul nostru, astfel ajungand pe cealalta parte a muntelui destul de prajiti.
Inainte de ultimul urcus ne apare in zare Creasta Gutaiului arsa, inca fumegand, o priveliste dezolanta, seceta si omul o combinatie nepotrivita, sa nu zic incendiara.
Pe Varful Mogosa mai facem o scurta extrospectie, mai citim o pagina din cartea "Un om sfarsit" de Giovanni Papini si coboram la vale sa ne racorim in lacul Mogosa.
Restul se compune din pasi rari cu picioare un pic obosite spre statia finala a autobuzului nr. 8 din Baia Sprie. Multumesc de atentia acordata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu