Cicloturism in Judetul Salaj 28 Aprilie - 1 Mai (partea a doua)

Ziua a II-a: Porolissum

Era a doua zi a turei, asa ca trebuia sa ajungem la Rezervatia Arheologica Porolissum. Ne intoarcem pe drum pana in Var, de unde o luam spre Jibou, iar dupa vreo 5 kilometri abandonam drumul principal si o cotim spre stanga, spre Creaca, apoi la dreapta pana in Moigrad, deasupra caruia se afla fosta asezare romana.

Drumul lung de circa 4 kilometri urca abrupt pana pe dealul Pomat (502 m), astfel ca suntem nevoiti sa mergem pe langa biciclete pana sus la castru. Dupa cateva pauze la umbra copacilor ajungem intr-o vreme si sus, parcarea se afla din pacate in cadrul sitului arheologic (si asta pentru cei cu bun simt, caci ceilalti mergeau cu masinile prin tot situl, ba unii si picnicareau in minunatele locuri care candva au constituit o imensa metropola daca e sa te iei dupa numeroasele cladiri si dambulete de pamant care cu siguranta ascund constructii sub ele, imprastiate cat vezi cu ochii, pe toate dealurile din jur). Ne punem si noi bagajele si mijloacele de transport intr-un colt mai umbrit, ne tragem sufletul, luam niste apa la noi ca sa luptam cu arsita soarelui si cu o anumita timiditate data de incarcatura istorica a locului, pornim pe drumul roman (la propriu si la figurat). Studiem primul panou informativ, intre timp apare si cel care indeplineste se pare toate functiile in cadrul rezervatiei (portar, ghid, paznic, etc.) si ne povesteste lucruri interesante despre Porolissum, astfel ca incepem sa ne imaginam despre ce era vorba, sa reconstruim apusa lume a romanilor aflati pe teritoriul Daciei. Sa va spun si voua, pe scurt, unele lucruri despre Porolissum:
- situat pe Magura Pomat, Porolissum a fost un oras roman din Dacia, infiintat ca tabara militara in anul 106 d.C. in timpul razboaielor daco-romane si care ca urmare a dezvoltarii rapide a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C.
- sapaturile arheologilor au inceput undeva prin anii '70 dar, dupa spusele ghidului, se estimeaza ca au fost cercetate doar 5 % din vestigiile sitului
- cele mai importante elemente ale ansamblului sunt:

• Poarta Praetoria - asigura accesul in castru, caracterizata prin doua bastioane cu iesindul semirotunjit;
• Via Praetoria - legatura intre porta praetoria si cladirea comandamentului, realizata din dale;
• Bazinul de apa - asigura rezerva de apa pentru militari si caii cavaleriei;
• Poarta Principalis Dextra - asigura accesul pe latura dreapta a castrului;
• Poarta Principalis Sinistra - asigura accesul pe latura stanga a castrului;
• Via Principalis - drum ce asigura legatura intre poarta de pe latura de vest si cea de pe latura de est;
• Principia - Cladirea comandamentului, cea mai importanta cladire a castrului, compusa din: camera principala interioara, cu incaperi si usi laterale; incaperile aveau destinatii diferite: birouri, camera sacra a drapelelor, basilica, tribunalul;
• Poarta Decumana - amplasata pe latura din spate a cladirii comandamentului;
• Via Decumana;
• Turnul de colt - element defensiv;
• Amfiteatrul - cu ocazia unor zile festive se organizau spectacole pentru distractia populatiei;
• Cladirea Sacra;
• Cladirea publica numarul 3,
• Cladirea numarul 5 si 6;
• Templul - Taberna;
• Cladirea pentru locuit

- Amfiteatrul era cea mai mare cladire publica din Dacia romana, avea dimensiuni de: cladirea 84,50 x 73,70 m, arena 66,50 x 51,20 m si o capacitate de 5.500 spectatori.

 

Cum va ziceam, situl arheologic este imens, mi-ar fi placut sa putem sta o zi intreaga sa-l exploram, la inceput ma si batea gandul sa dormim aici, undeva sus pe deal, sa putem admira cu adevarat aceste vestigii, dar faptul ca are o asa incarcatura istorica nu ne-a lasat sa asezam cortul pe aceste pamanturi, ca sa nu deranjam in vreun fel tot ce se ascunde sub el. Ce m-a lasat putin perplex a fost gandul ca avem un sit arheologic de o asemenea importanta, adica o adevarata metropola comparabila cu un mare oras din zilele noastre ca suprafata si totusi nimanui nu-i pasa, sta ascuns sub pamant in timp ce ministrii turismului (mai mult sau mai putin blonzi/blonde) distrug muntii in incercarea de a copia marile statiuni elvetiene sau austriece. Ce avem noi la Sarmisegetuza sau la Porolissum se poate compara oricand cu Machu Picchu, dar nu stim sa le punem in valoare, nici macar nu le scoatem la suprafata, pe langa faptul ca se fura vestigiile zi de zi. 

Revenind la tura, lasam fostul oras roman in urma si ne dam drumul la vale pe biciclete. Iesim in drumul principal, ne intoarcem vreo 200 metri inapoi spre Brebi, iar de aici o luam la stanga pe un drum forestier, dar de o calitate foarte buna, ce ne va scurta drumul spre Jibou. Aici in padure am planuit sa campam in aceasta seara asa ca ne cautam un loc potrivit, il si gasim intr-o defrisare mare, ne asezam lucrurile si dupa ce facem rost de apa ne punem sa cinam cate ceva si sa ne facem planuri pentru ziua de maine. Mai vroiam sa mentionez ceva in legatura cu aceasta tura, totul a fost minunat inafara de apa; apa in aceasta zona calcaroasa are un gust foarte dubios iar la reintrarea in judetul nostru ne-a facut o reala placere sa bem o apa buna, asa cum o stiam noi de acasa. 

Va astept iar maine pentru continuarea povestii, a treia si ultima parte, cu vizita la Gradina Botanica "Vasile Fati" din Jibou si intoarcerea acasa.