Cicloturism in Judetul Salaj 28 Aprilie - 1 Mai (prima parte)

Ziua 1: Pestera Lii din Cuciulat si Gradina Zmeilor 

Se anunta vreme superba pentru acest sfarsit de saptamana, soare, cald, asa ca ne-am propus sa facem tura programata in urma cu ceva timp si anume, sa vizitam Gradina Botanica din Jibou, Gradina Zmeilor, Porolissum si pestera Lii din Cuciulat.

 

Pornim sambata dimineata la ora 6 din Baia Mare ca sa scapam de aglomeratie si de caldura mare care se anunta. Traseul incepe pe E58 spre Recea, la Doua Veverite facem un prim popas sa mai reglam bicicletele, bem o gura de apa si inapoi pe drum pana la fosta cabana Stejarul, pe care eu personal n-o mai vazusem de aproape de multa vreme. Desi abandonata si neintretinuta, forma ei m-a atras intotdeauna, integrandu-se perfect in frumoasa padure de stajar care o gazduieste. Facem cateva fotografii si purcedem din nou la drum, trecem prin Somcuta Mare unde facem ultimele cumparaturi pentru ziua de azi, mai departe prin Valea Chioarului si incepem incet sa urcam dealul Mesteacanului. Caldura mare, bagajele din spate si inclinarea pantei ne fac sa transpiram din plin, dar pana la urma ajungem si la restaurantul care delimiteaza judetele Maramures si Salaj. Facem si aici un popas sa ne revenim, continuam urcusul pana in localitatea Mesteacan, admiram panorama ce se deschide pe partea salajeana si ne dam cu mare drag drumul in jos pe drum. Desi drumul era in reparatie, coborarea ne-a facut o mare placere dupa atata urcus, la asta contribuind si peisajul deosebit, Somesul care serpuia printre dealuri, paduri de-un verde crud si cerul albastru. Cand se termina coborarea dam de raul Somes, ceea ce insemna ca era momentul sa abandonam drumul principal atat de aglomerat si s-o luam spre Cormenis, Lemniu, Letca si in cele din urma Cuciulat, primul obiectiv al acestei ture cu bicicletele.

Intrand pe acest drum am inceput un neincetat sus-jos pe toate delusoarele, de altfel foarte dragute, dar acest dans avea sa ne stoarca incet de puteri. Noroc ca ajungem in cele din urma in Cuciulat, ne informam despre drumul spre pestera, ne lasam bicicletele si bagajele in grija unor sateni foarte amabili si mergem s-o vizitam. O luam printr-o frumoasa livada de pruni, urmarim valea la inceput cu apa, ulterior seaca si in circa 10 minute ajungem in fata impresionantului portal al Pesterii Lii. Intrarea semicirculara ne duce intr-o alta lume, mai intunecatea dar si racoroasa, prima parte a galeriei o exploram la lumina naturala de afara, iar cand aceasta se ingusteaza, aprindem lanternele pentru a explora mai departe labirinturile pesterii. Cercetam peretii galeriei, ne plimbam luminile pe sus si pe jos iar dupa vreo 30-40 metri ajungem la sifonul care blocheaza accesul mai departe la urmatoarea galerie, trecerea de acest obstacol putandu-se face doar de cei echipati corespunzator. Revenim la intrare si ne aruncam privirea in jur, cercetand imprejurimile pesterii. In dreapta, dupa ce trecem de un laculet cu apa limpede, ajungem in fata unei vai seci si abrupte, pe care Gabi si Mihai se pun s-o urce ca sa vada si atractivele stanci formate deasupra ei. Dupa ce toti si-au satisfacut curiozitatea de exploratori, revenim in poiana ce ne duce la biciclete, nu inainte de a mai admira un laculet de un verde laptos, pe langa care trece cararea noastra. Le multumim satenilor pentru amabilitate si ne continuam drumul mai departe spre Galgau Almasului, locul unde aveam sa ne petrecem prima noapte.

Trecem prin Babeni, Ciocmani, traversam Somesul peste pod spre Surduc, iar in dreptul localitatii Var apare o intersectie, de unde drumul nostru continua spre stanga, spre Galgau Almasului. Indicatorul din sat ne ajuta sa alegem drumul corect, urcam panta dealului si ajungem la recentele amenajari ale Rezervatiei Naturale Gradina Zmeilor. Era deja seara, in jur de ora 19 si eram sleiti dupa tura din aceasta zi. Ne tragem sufletele putin, ne racorim, iar apoi lasam bagajele si bicicletele in grija lui Gabi, noi urcand sa admiram "zmeii". Desi era destul de tarziu am mai prins lumina soarelui pe o parte din zmei, putand astfel fotografia turnurile in toata splendoarea lor. Dam un tur rapid pe traseul marcat cu punct rosu, de sus ne localizam si un loc bun de campat si coboram sa ne punem corturile si sa mancam cat mai era lumina.

 

 

O vulpe ne da tarcoale toata seara, dar cantecul pasarilor si oracaitul broastelor ii vor lua in curand locul. Prima noapte la cort este destul de calda, astfel ca ne putem odihni ca lumea, iar dimineata pornim iar sa admiram imprejurimile. Eu, Bogdan si Gabi ne pornim sa exploram, in timp ce Mihai ramane la corturi. Incepem cu mina din apropierea noastra pe care ieri, din cauza aglomeratiei, nici nu am bagat-o de seama. Dupa stratul de carbune pe care il vedem la scurt timp de la intrare, presupunem ca a fost facuta pentru exploatarea carbunelui. Oricum noua ni se pare deosebit de atractiva mina si nu doar din cauza racorii dinauntru ci si a culorilor, a stratului negru delimitat clar, a multelor galerii laterale sau chiar suprapuse, astfel ca am stat o buna vreme inauntrul ei, mergand mai multe sute de metri. Dar cum mai aveam si alte planuri pentru ziua de azi, renuntam la un moment dat sa mai inaintam si revenim la lumina. Urcam pe platoul de deasupra si ne lasam privirea sa zboare cand la formatiunile spectaculoase create de erodarea gresiei aflate sub noi, cand la padurea de stejar in care descoperim si lacramioare. Admiram Zmeoaica, Zmeul, Sfatul Batranilor, Calugarii, Fata Catanei, Dorobatul, Degetelul si alte formatiuni, unele avand peste 12 metri inaltime, iar dupa vreo ora si jumatate de savurat minunatiile create de natura, ne intoarcem la corturi ca sa ne pregatim de plecare.

 

Cititi maine continuarea, ziua a 2-a: Rezervatia Arheologica Porolissum.