Traseu: (10.12) Limpedea – Vf. Ignis - Refugiu Ignis (11.12)- Saua Iezuri – Pasul Gutai – Refugiu sub Poiana Boului – Baia Sprie
Am ales un alt traseu, desi la ultima intalnire ne-am propus sa urcam Varful Mogosa pornind din satul Surdesti. Ne-am pornit pentru doua zile, o noapte pe Varful Ignis si a doua zi pe carari spre Creasta Cocosului.
Da, am pornit pe ploaie, am ajuns pe ploaie (in prima zi), desi unii sperau la ninsoare. Si aici simt nevoia de a explica un pic ce ne determina sa umblam pe munte in “asemena conditii”, pentru cei ce se intreaba „ De ce? ” sau ce ai putea obtine de la mersul prin ploaie cu rucsac greu in spate, in frig si intuneric, ca sa ajungi ud, obosit intr-un refugiu rece, sa dormi, daca poti, pe jos intr-un sac de dormit, mai mult, sa te trezesti dimineata, sa-ti iei hainele, o parte ude, pe tine si sa te indrepti spre Creasta Cocosului prin zapada, de 40 cm pe alocuri, inghetata in altele sau in curs de topire si ca si cum nu ar fi deajuns, sa dai peste urme de animale salbatice, printre care si de urs. Iar intr-un final, dupa zeci de km parcursi, sa ajungi seara, a doua zi, intr-o statie de autobuz, obosit si asa mai departe… Toate astea in niste vremuri, in care oamenii nu-si mai risca pielea nici macar pentru a se uda in drum spre alimentara, cand exista caldura in locuinta, masina pentru a te duce unde vrei, jocuri si alte sporturi in medii controlate.
Cred ca pentru majoritatea aceste motive sunt suficiente sa stea acasa, iar pentru altii este suficient doar unul dintre ele. Pentru toti acestia noi am riscat prea mult, pentru prea putin.
In primul rand, atunci cand esti aproape singur in padure, iti dai seama ca nu ai nici un fel de putere de a controla natura, ea este salbatica, esti mic si expus, iar prin asta inveti acolo pe loc sa o respecti, sa fi atent la pasii tai, sa-ti dozezi energia, pentru ca nu este un buton pe care sa-l apesi si sa te salveze elicopterul in zece minute; distanta fata de casa e mare si tot tu, pe picioarele tale, trebuie sa o faci. Iar daca reusesti sa ajungi unde ti-ai dorit ti-ai castigat propria admiratie, de multe ori autodepasindu-te, ceea ce nu poti simti daca ai urcat pe munte cu telescaunul spre exemplu.
In al doilea rand indiferent de vreme, cu ceata, cu ploaie sau soare, peisajul este fermecator, misterios. Noi am urcat pe ceata, ploaie in prima zi si soare in doua. Las pozele sa exprime mai departe ce am vrut sa exprim mai sus.
Pornirea am facut-o de la Coloanele de la Limpedea in jur de ora 12, Marius, Mihai si eu, am ajuns la refugiul Ignis pe la ora 18, plouati de la inceput pana la sfarsit.
Dupa ce am mancat si baut doua pahare de ceai facute de Mihai, ne-am bagat in saci sa nu ne prinda frigul, ca nu eram tocmai uscati.
A doua zi dimineata, dupa masa de la ora 6 si ceaiul de rigoare facut cu ajutorul unui arzatorul confectionat de Iustin si Mihai, a urmat surpriza placuta de a admira rasaritul, luna, invaluiti de zapada, nori, munti, un peisaj de poveste.
La ora 9 ne-am pornit spre Creasta Cocosului, coborand pana in Saua Iezuri si alegand drumul ce leaga Statiunea Izvoare de Pasul Gutai pentru viteza.
Viteza nu prea a fost mare deoarece drumul a fost brazdat/rascolit de masini, dar intr-un final ajungem la drumul de pe Gutin in jur de ora 14.
Refacem din nou planul in functie de orele de lumina si energia ramasa si ne decidem sa urcam pe drum pana la Han si de acolo sa traversam padurea pana la refugiul de sub Poiana Boului.
Traversarea spre refugiu pe langa ca a fost alunecoasa din cauza topirii zapezii, ne ofera si prilejul fericit de a da doar peste urme proaspete de ursoaica cu puiul ei si barlogul in preajma.
La refugiu mai consumam din hrana ramasa si ne pornim spre drumul ce duce la Statiunea Suior, ajungem pe la ora 16 continuindu-ne traseul pe asfalt pana in ultima statie de autobuz din Baia Sprie, unde ne prinde intunericul, e ora 17.
Singurul eveniment, nu total negativ este ca mi-am uitat/lasat batul in cele din urma, in statia de autobuz din Baia Sprie, tentative am mai avut pe parcurs, insa de data asta am “reusit”. Sa-l foloseasca cu placere urmatorul proprietar.
Marius, Mihai si Sebi
Un comentariu:
Bravo baieti, super tura, iar regret ca n-am putut ajunge!
Trimiteți un comentariu