Saptamana trecuta,vineri dupa-masa, o intrebam pe Andreea daca are chef sa mergem maine (sambata) pe Ignis, dupa ce iese din schimb (lucra pana pe la 2:30 PM) am si propus o ora de plecare 5 PM cu autobuzul nr. 1 pana la bif. Baraj, noi urmand sa coboram la Coloanele de la Limpedea. Andreea a fost de acord, asa ca l-am sunat pe Marius sa vad ce parere are, el mi-a zis ca nu vine de la 5 ca e prea cald, eventual a zis vine de duminica dimineata… l-am sunat si pe Seby, el era ocupat cu albinele sambata, dar mi-a spus ca pune propunerea de tura pe net sa vedem daca mai vine cineva.
Sambata dimineata pe la 8-9 ma suna Gaby si imi spune:
-Ne vedem mai tarziu !
-Foarte bine, n-o sa fiu numai eu cu Andreea in excursie.
-Ne vedem mai tarziu pe Ignis, eu plec acum cu Marius si Mihai (Lupu), cu bicicletele.
-N-o STAS, dum bun atunci.
-Salut!
-Salut!
Andreea era la munca, ma suna in pauza de masa, ca nu ar vrea sa mai vina, fiind doar noi doi inscrisi in tura…. Ii povestesc discutia avuta cu Gaby dimineata, parca si Andreei i se mai ridica moralul si cadem de acord sa facem cum am stabilit.
Dupa-masa, apare Andreea, facem rucsacii si iesim la statia de la fosta fabrica de lapte (actualmente Cora/na”mol”), era o caldura mare, in scurt timp apare si nr.-ul 1, ne imbarcam si pornim spre Ignis. Coboram la Coloanele de la Limpedea, in Ferneziu, iar de acolo pornim spre Groapele Chiuzbaii si mai departe pe punct albastru spre Ignis. Dar sa revenim la Coloanele de la Limpedea, unde am ramas, deci am coborat din bus si incepem drumul pe o straduta ce urca destul de abrupt la inceput, trecem pe langa un magazin, facem ultimele mici cumparaturi si continuam drumul. Ajungem la izvorul de la cariera, unde reumplem PET-urile, apoi continuam, in scurt timp ajungem si in Groape. Andreea se simte foarte obosita si urcam incet, dupa o vreme ajungem la borcut unde ne odihnim cateva minute pe bancile de lemn din imprejurimea izvorului.
O luam iar la drum trecem printr-o poiana plina cu ferigi inalte, apoi intram intr-o padure de fag, mergem pe curba de nivel cateva minute iar apoi urcam pe o vale, puternic devastata de TAF-urile care trag copacii taiati cu nepasare sau cu poate, prea multa apasare. Dupa ce urcam vreo jumatate de ora ajungem la un drum mai vechi unde facem o pauza sa ne hidratam si halim cate un sandvici din traista. De acolo continuam pe punct albastru printr-o padure de conifere, in zona asta primesc un apel telefonic de la Gaby, au sunat sa afle pe unde suntem, mi-l da pe Marius la telefon, ii explic, imi spune si el ca sunt la apus pe stancile dinspre baraj, si ca ne asteapta acolo.
Noi continuam drumul, iesim din padurea de brazi, intram intr-o zona cu fagi mari si stanci, iar de aici in scurt timp ajungem sus in afinis. Andreea ramane la o platforma de lemn amenajata cu cativa ani in urma. Eu ma duc la stancile unde mi-a zis Marius, ca sa ii gasesc acolo in scurt timp. Soarele apune, e trecut de 9 PM, dupa apus continuam spre refugiu aflat in cealalta parte a Ignisului.
Pe drum Marius imi povesteste despre rromii aflati in zona la cules de afine, mai numerosi ca in anii trecuti, ma opresc la un izvor, reumplu PET-ul din rucsac cu apa proaspata rece, de la altitudine, apoi ne intalnim si cu Mihai L. si mergem toti la refugiu. Urmeaza despachetarea rucsacilor facem un ceai, o supa, care ce vrea, mai halim una alta ca sa putem dormi de stomac dupa care ne bagam in saci. Marius a incercat sa doarma, fara succes, intr-un hamac prins intre grinzile refugiului, dar distanta mica l-a facut sa stea indoi in doua. Renunta si se aseaza pe izolir.
Dimineata ne trezim, Gaby puse cu ea un pachet de cafea, iar Mihai L. pregateste cate o ceasca pentru doritori, ne strangem pe scarile din fata refugiului si savuram, la o minciuna, din bautura “fermecata”, incet, pentru a o savura intr-un mediu asa placut, soare (suportabil, chiar placut), copaci, afine, multa verdeata si multe povesti, amintiri, patanii.
Dupa siesta ne strangem lucrurile si cu greu ne urnim din loc, cei trei amici veniti cu bicicletele ne conduc pana trecem de satrele de rromi, apoi ei o iau inainte probabil spre cheile Tatarului, noi doi fiind pe jos o luam spre Izvoare iar apoi spre Firiza. Drumul pana la Izvoare a fost destul de placut, masinile fiind destul de rare… Ajunsi in Izvoare comandam o limonada vestita in zona, ne asezam la masa, apare chelnerita cu un ulcior de 1L de limonada si doua pahare, eu deja inghiteam in sec, pun repede in pahare si cand dau drumul licorii pe gat bag de seama,cu stupoare, ca nu are zahar,…. Incerc sa ma prefac, mintindu-ma, ca imi place foarte mult,… de fapt era chiar buna, doar ca nu avea zahar. Eu prefer limonada indulcita, dar de sete a fost foarte buna si asa. Ne ridicam de la masa si pornim iar la drum, la iesirea din statiune umplem sticlele cu apa de la un izvor de pe partea stanga cum mergi catre Firiza, iar apoi ne angajam in drumul de 11 km pana in statia de autobus…destul de placut, daca traficul nu ar fi asa intens.
Pe drum facem cateva pauze pentru poze cu fluturi, iar pe la jumatatea drumului ne oprim sa pozam o cascada foarte faina, chiar pe marginea drumului. Drumul ma cam plictiseste, neavand mare lucru de vazut, din cand in cand auzeam cate un tunet ratacit, din norii formati peste zi. In jurul orei 3 PM ajungem la intrarea in Firiza, ne oprim la izvorul de pe partea stanga alimentam din nou cu apa apoi ne oprim la un magazin pe dreapta, imediat dupa izvor, unde ne racorim cu cate o inghetata “sandvici alpin”. Intrebam daca putem cumpara de undeva bilete pt. bus primim un raspuns negativ, apoi continuam drumul pana in statie unde asteptam busu de 4:30 PM iar de acolo catre casa.
Cam atat din partea noastra din aceasta tura mixta biciclete/pe jos, asteptam completarile din partea lui Marius (sau Gaby sau Lupu), din ziua de duminica si cararile batute de ei.
Toate cele bune, Mihai.
Partea celor calare povestita in imagini :)
Un comentariu:
Ps. LUPU. Ce frumos s-a trezit spiritul afisorul, bucurati-va voi cei care ne priviti, cand ne priviti.
Trimiteți un comentariu